Fiecare carte este un far construit în oceanul timpului. (Edwin Percy Whipple)
Misterul se împletește cu realitatea, iar ceea ce creierul duce la bun sfârșit este imaginația fără bariere a omului. Este lumea în care sute de cuvinte și concepte se aliniază pentru a crea ceea ce se numește carte. Cel care o citește invadează lumea celui ce a scris-o, însă o poate cizela după bunul său plac. A citi o carte înseamnă a descoperi toate celelalte aspecte ale vieții, care, din lipsă de timp sau ignoranță, au fost date uitării.
O carte ce pune în relație viața de zi cu zi cu trăirile interioare este ”Fluturi” (Irina Binder), o carte simplă, însă bogată în informații. În două volume, cartea prezintă relația dintre doi îndrăgostiți așa cum o găsim în realitate, iar evenimentele cotidiene sunt puse în antiteză cu sentimentele descrise. Ea – o fată simplă, însă tot timpul în gardă în ceea ce privește dragostea. El – lipsit de inhibiții, înzestrat cu simțul umorului, încearcă să o cucerească. În tot acest timp al tatonării dintre cei doi, ea are un prieten “imaginar” căruia i se destăinuie în fiecare zi.
Neștiind că prietenul “imaginar” este Robert, cel mai bun prieten al lui Matei, fata (Irina) începe o relație cu acesta din urmă, însă legătura nu durează mult. Între timp, Robert își face loc în inima fetei. Într-un final, Irina rămâne singură, deoarece descopră că prietenul ei “imaginar” este Robert. Acesta este, pe scurt, rezumatul unei povești de dragostea trecută prin toate ipostazele iubirii.
Diferența dintre această carte și toate celelalte citite este faptul că apropierea de realitate prin expresii, evenimente și personaje intrigă și stârnește curiozitatea până într-acolo încât nu poți lăsa cartea din mână. Oricât de ciudat ar suna, cartea oferă un început, o introducere în care te regăsești pe tine însuți și te asociezi cu anumite definiții.
In esență, cel care citește își valorifică propriul unviers, cel în care trăiește.
”În carte nu este nimic forţat, nu este nimic împopoţonat. Nu am vrut să impresionez cu nimic. Am spus povestea ca unui prieten bun, cu sufletul deschis şi cu încrederea că nu voi fi judecată pentru fapte, pentru momentele de rătăcire şi pentru slăbiciunile omeneşti. Am scris pentru oameni care ştiu să citească dincolo de o poveste şi să înţeleagă mesajele transmise”, spune autoarea Fluturilor, Irina Binder.
Recenzie semnată de Simona Blanda.
